Sunt eu haosul din mintea ta. Sunt cea care te domină, te apasă, te doreşte, te înjunghie. Sunt eu nebunia care îţi sparge mintea în mii de cioburi. Sunt eu mintea ta bolnavă care îţi cerşeşte puţină sănătate şi mai multe gânduri pozitive. Sunt eu plăcerea care îţi alină trupul atunci când ai nevoie. Sunt eu iubirea care îţi încălzeşte sângele. Sunt eu cea care pleacă mereu. Sunt eu amintirea care îţi frânge şi cerebelul. Sunt eu ... cea care te iubeşte chiar şi acum.

Goală pe pietul tău. A fost seara noastră, deşi totul a rămas doar un vis. A trecut mult timp dar încă te mai simt cum mă ţii în braţe noaptea. Să fii tu al meu şi eu a ta? Nu e cam devreme pentru vorbe mari, iluzii şi iubiri? E târziu şi nu devreme.
Totul se duce de râpă. Nimic din ce se întâmplă nu mai are sens. Haos? Încă nu.

Totuşi, e realitate sau doar un vis haotic?

So ... this is love ...

Primul duş împreună.. şi aici fac referire la ploaia de ieri, a fost .. fără cuvinte. Deşi dacă eram singură probabil ar fi fost cea mai groaznică zi, dar nu a fost aşa. Ploaia, bălţile, copacul, alergatul, uscatul ... toate au făcut să fie o amintire frumoasă.

Dintr-o zi aparent total aiurea şi nu doar o zi,ci mai multe, ploaia ne-a spălat de gândurile rele şi ne-a apropiat. Încă nu am reuşit să-mi pot găsi cuvintele potrivite pentru a putea scrie exact ce am simţit. Ploaia de vară şi-a făcut loc printre amintirile mele de pus deoparte. Mulţumesc de ziua asta superbă... dacă nu era, după cum ştii mi-ar fi fost un pic mai greu în anumite momente..

Şi ca o paranteză..



Regret, regret, regret. Recunosc că nu mi s-a oferit ocazia de prea multe ori să regret ceva cu adevărat, dar acum cunosc în sfârşit sentimentul. Nu mă bucur că îl cunosc, aş fi preferat o viaţă fără.

Regretul meu are o poveste (mai mult sau mai puţin bună)în spate dar nu va fi zisă aici iar motivul cred că e destul de clar. Nu sunt tristă sau supărată, sunt chiar fericită că am putut trece prin toate . Greu, uşor ... nu am fost întocmai indiferentă, m-a durut când a trebuit să mă doară . Dar cum e vorba ... tot răul spre bine .

Şi chiar aşa a fost. Tot răul spre bine.


Ps. Pisicăăă..

So, c'mon . Cui nu-i pasă? Tuturor le pasă. Păsare negativă, pozitivă nu contează, există. Şi de multe ori e prea multă şi e interpretată prost sau deloc.

Of, delirez asta e clar. O săptămână grea, cel puţin sufleteşte, psihic, fizic . Mi-am adresat continuu întrebarea dacă anumite lucruri sau chiar şi persoane merită să mă consum aşa. Concluzia a fost că mai mult sau mai puţin, toţi merită. Şi mă apucă un sentiment de dor, de greu şi iar mă întreb cum am ajuns aici şi reiau povestea şi văd unde s-a rupt firul ... Şi totuşi mereu era loc de bună ziua. Acum e loc doar de răutate. La cum sunt eu aş încerca să aduc situaţia undeva să fie bine, dar mereu a fost bine pe moment ... şi după revii la acea stare.
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu în conflicte cu cineva mai ales când ....
Problemele iar se adună şi ce mă enervează este că unele s-ar putea să fie pentru totdeauna sau nici măcar nu ştii când o să se termine tot.
În mod sigur 31 martie a devenit cea mai stupidă zi ... zi de despărţiri, certuri, surprize ale sănătăţii şi lista ar putea continua.

Am citit fericirea în atât de multe .. nici nu ştiu cum să-i spun. Fiecare moment are câte o fericire, câte un dor. Şi recunosc, niciodată fericirea mea nu a fost ca cea de acum. Nu mă plâng, dar e totul aşa schimbat.Pozele vorbesc despre diferite eu, dar niciuna despre mine.

Oare câte femei mai am de descoperit? Şi oare câte vor fi fericite?

11 februarie 2011
Îmi lipseşte dorul. Îmi lipseşte marea şi soarele şi căldura şi prieteniile pe viaţă ..

Cele 4 zile de gripa mi-au oferit gânduri care mai de care. M-am revăzut pe mine cum, cine am fost şi cine sunt acum. Schimbările pe care toata lumea le aşteaptă la un moment dat de la viaţă au apărut, şi nu doar în viaţa mea ci şi .. în mine.
Am descoperit oameni minunaţi, oameni cu suflete atât de bune încât te simţeai insectă pe lângă ei. Dar păcat e că oameni de genu îi găseşti foarte rar şi foarte greu. Uneori e nevoie de o viaţă întreagă, iar alteori nu.
De asemenea, am descoperit şi oameni cu măşti. Oameni care pretind că te iubesc şi că le pasă de tine, dar .. în momentele grele observi că de fapt nimănui nu-i pasă de tine. Mi-e scârbă de oamenii care pretind anumite lucruri şi apoi îţi demonstrează că de fapt eşti doar un simplu om pentru ei.
Oamenii au multe culori şi toţi sunt excepţionali de frumoşi şi poate că aş putea scrie o carte despre tot ce înseamnă omul în zilele mele dar încă nu merită asemenea efort.
Sper să mă vindec de super-gripa mea să pot relua contactul cu "superoamenii".

Şi crezi că ai găsit tot de ce ai avea nevoie .
Şi când ai ce-ţi doreai , oare chiar eşti fericit ? Oare chiar eşti îndeajuns de înţelept să şi preţuieşti fericirea ?
Si poate că acum o cauţi de nebun, că doar e Crăciunul şi crezi că a mai rămas vreun cadou cu fericire pe sub vreun brad ..
Şi sper că toţi au avut bucăţica lor de fericire azi .. Mai mult sau mai puţin .

Sunt doar eu, sunt tot eu. Şi din câtă iubire mai port în suflet ... Să vă fie de bine la toţi. Fericirea e în tine.

Crede-mă când îţi spun că îţi fur sufletul pentru a doua oară ...
Măcar a treia oară să nu ţi-l mai laşi să-l înţepe pe a meu ..

Weekend,dimineaţă...

îmi sorb obosita ceaşcă de cafea cu lapte
Gândul iar fuge de mine
Ajunge la tine, dar tu încă dormi.
Începe să tragă de tine ca nebunu'
Şi-i repet a mia oară, să te lase.
Şi el ţipă şi nu înţelege
Că gândul tău a fugit de mine..
Şi iar îţi lasă un bilet pe pat
Cu acelaşi vechi mesaj
"Te aştept acasă,te iubesc.."

Firar. Iar am vărsat cafeaua .