E duminica,E sfarsitul nostru..si al vacantei . Dintotdeauna povestile s-au terminat la finalurile zilei.. 

         Mi'as dori sa intelegi ca ma poti omori si fara cuvinte .. poti sa ma strangi in brate desi nu merit si sa incerci sa'mi spui ceva dar te lasi pagubas .. ca mai apoi sa iti simt lacrimile pe obraz. Ale mele sau ale tale ? .. nu stiu . Uneori e nevoie de timp sa intelegi si sa vezi ce simti .. Nu sa arunci zilnic cate o piatra in mine si pentru tine sa fie o joaca .. si jocul sa se termine cand am lasat bolovanul sa alunece .. Atunci tu te'ai lovit de realitate intrebandu'ma "vorbesti serios?" ... Ti'am zis ... cand ai sa simti ca vremea e frumoasa si ca poti purta haine subtiri sa'ti aduci aminte de mine si de vorba asta .. azi era vreme ploioasa ..

      Si spre uimirea mea ... totul e ca anul trecut ... aceleasi intamplari si aceleasi vorbe doar ca din partea altora .. Ridic capul din intersectia noastra.. si imi continui drumul . M'am nascut dintr'un rasarit ca sa apun intr'un apus .. Acum plec din apus ca sa prind un rasarit .