Totuşi, există şi un alt lucru care întotdeauna m-a îngenunchiat. Şi mai exact, sensibilitatea bărbaţilor. Să vezi o femeie sensibilă şi care suferă, eventual să fie şi prietena ta ... e destul de neplăcut, dar să vezi partea asta într-un bărbat .. Pentru mine, ca femeie, e fascinant ( nu în mod sadic ). 

                    E copleşitor sentimentul că "statuia" pe care o săruţi sau pur şi simplu o saluţi pe stradă , simte şi e capabilă de trăiri uneori peste trăirile unei femei. Se spune că femeia, deşi ea îşi arată dragostea, e de neînţeles şi că acţiunile ei sunt de multe ori .. deloc raţionale; Bărbatul .. acţionează logic ( atât cât îl duce mintea, bineînţeles ), dar uneori totul e mecanic şi nimic nu se mai aşază corect în mintea noastră şi devenim "nişte brute". Unii ar spune că dacă eşti sensibil ca bărbat .. "ai belit-o", te mănâncă femeia şi te face căţeluşul din ogradă. 

                   Uite şi testul căţeluşului simpatic. Fii statuie cu domniţa ta pentru câteva săptămâni şi apoi vorbeşte-i frumos, drăgăstos, zâmbeşte-i ca şi cum ea ar fi persoana specială de care ai tu nevoie, eventual un te iubesc ar lumina ziua, toate astea lângă o garoafă sau un buchet de garoafe ( orice ar fi nu se compară cu buchetul de 10000000000 de trandafiri coloraţi ) . Dacă domniţa ta, s-a blocat la garoafă, într-adevăr, nu e ceea ce cauţi tu. Însă, dacă se uită lung la tine şi are ochii umezi .. felicitări. Înseamnă că din când în când, poţi elibera sensibilitatea din tine în faţa ei fără să devii Azorel. :-)