Liniste.
Liniste sufleteasca.
Fericire.
Frunzele s-au ars,vantul s-a oprit si linistea s-a asternut. Incet,incet pamantul se curata de mizeria omenirii,facand loc firelor de bucurie care vor fi ornate cu picaturi inocente. Cerul va inchide norii tristi in Circul Fericirii si va lasa Soarele sa zambeasca pamantului din nou pana cand un norisor trist va evada . Iar oamenii .. se vor bucura de fericirea celor mici, vor incepe sa retraiasca ce candva considerau important, isi vor inchide amintirile in jurnalul cu amintiri si vor vana noi amintiri care sa le incalzeasca pe vremuri reci . Renasterea e aproape .
Fiecare om ar trebui sa stie ... timpul nu exista. Nu exista secunda,minut sau ora. Viata nu depinde de timp,doar oamenii depind de timp.Privind prin cadranul oamenilor, viata e infinita prin secunde. Infinita,dar limitata. Timpul nu ajuta. Nu ajuta lucrurile care sunt limitate. Ce traim,ce simtim ... nu e limitat. Noi le limitam dintr-o oarecare obisnuinta. Unele lucruri nu trebuiesc limitate , insa altele .. pentru binele nostru ar trebui limitate. Ce simtim, intradevar trebuie limitat; altfel tot noi o sa avem de suferit. Cred ca multi sunt de parere ca bucuriile sunt limitate,dar durerea poate continua o vesnicie . Durerea e retinuta de toata lumea , dar .. de ce am acumulat fericire pana in acel moment ? Ca sa o anihilam ? Nu. E acumulata pentru a putea omori neplacerea, pentru a putea sa infruntam ceea ce ne doboara.
Pentru ca se poate , pentru ca exista ceva. Si pentru ca timpul nu exista .
Pentru ca putem trai Infinitul..
This entry was posted
on 19 februarie 2010
at 21:58
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
- DeeD
- “Experience life in all possible ways: good-bad, bitter-sweet, dark-light, summer-winter. Experience all the dualities. Don't be afraid of experience, because the more experience you have, the more mature you become.”
They read me.
..Venin si farmec ..
Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.
Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.
Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!
" În fiecare clipă aruncăm nişte zaruri, numai că de cele mai multe ori nici măcar nu suntem conştienţi de asta. Şi pe urmă niciodată nu ştim ce scrie pe aceste zaruri. Ele cad totdeauna dincolo de ceea ce putem vedea. "